Rolul milostivirii în Ziua Judecății

Astăzi mi-a atras atenția versetul din Iacov 2:13: „ căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă, dar mila biruie judecata.”

Și, după cum ne spune Evrei 9:27: „ Și, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata,”

De asemenea, 2 Corinteni 5:10: „ Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.”

TOȚI ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Nu există excepții de la această regulă, iar judecata va fi pronunțată în funcție de faptele noastre, fie ele bune sau rele. Știu că multor oameni le este greu să accepte ideea judecății. „Credința”, spun ei, „m-a mântuit și nu va trebui să mă confrunt cu nicio judecată.” „Pot trăi cum vreau eu, la fel ca toți ceilalți, fără milă sau iubire față de semenii mei, dar, din moment ce «cred», nu contează”, adaugă ei. Dar, prietene, contează! Pentru că, pur și simplu, credința fără fapte de milă și iubire este moartă, inexistentă, goală, falsă și teoretică. O astfel de credință falsă nu va mântui pe nimeni. Pavel ne spune acest lucru, și Iacov ne spune la fel:

Galateni 5:19-21
„ Și faptele firii pământești sunt cunoscute și sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăția, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînțelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, bețiile, îmbuibările și alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.”

Iacov 2:14-18
„ Frații mei, ce-i folosește cuiva să spună că are credință, dacă n-are fapte? Poate oare credința aceasta să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele, și unul dintre voi le zice: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!”, fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? Tot așa și credința: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși. Dar va zice cineva: „Tu ai credința, și eu am faptele. Arată-mi credința ta fără fapte, și eu îți voi arăta credința mea din faptele mele.”

Așa că vom sta cu toții în fața scaunului de judecată al lui Hristos, unul câte unul, și acolo vor fi dezvăluite faptele noastre. Nu cunoștințele noastre teologice, studiile noastre biblice sau versetele pe care le-am memorat. Aceste lucruri nu contează. Ele sunt mijloace pentru un scop, nu scopul în sine. Citesc Biblia nu pentru a o repeta ca un papagal, ci pentru a mă ajuta să trăiesc mai bine viața creștină. La urma urmei, chiar și fariseii aveau cunoștințe teologice! La fel și preotul și levitul, care au dat peste călătorul bătut de tâlhari și lăsat pe drum să moară în pilda Bunului Samaritean. Dar asta nu le-a folosit la nimic. În loc să arate milă față de semenul lor pe jumătate mort, au trecut pe lângă el! L-au lăsat să moară! Nimic nu s-a mișcat în sufletul lor! Și ce importanță avea faptul că erau preoți sau leviți? Sau că aduceau jertfe? Sau că dădeau zeciuială din ceea ce aveau? Iată ce le-a spus Hristos:

Matei 23:23
„ Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen și lăsați nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșia; pe acestea trebuia să le faceți, și pe acelea să nu le lăsați nefăcute.”

Dreptatea, MILA și credința — acestea sunt lucrurile mai grele, cele mai importante, atât atunci, cât și astăzi. Ele sunt constante și neschimbătoare. Și din nou Domnul nostru spune:

Matei 9:13
„ Duceți-vă de învățați ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfă!” Căci n-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.””

Și din nou, în aceeași Evanghelie, adresându-se acelorași oameni:

Matei 12:7
„ Dacă ați fi știut ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfe!”, n-ați fi osândit pe niște nevinovați.”

Dumnezeu dorește milă. Iar mila, ca să ne întoarcem la Iacov, va fi apărarea noastră la judecată. Oricine a arătat milă va avea parte de ea în favoarea sa în ziua judecății. Așa cum ne spune și apostolul Petru în prima sa epistolă:

1 Petru 4:8
„ Mai presus de toate, să aveți o dragoste fierbinte unii pentru alții, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate.”

Milostivirea este o expresie a iubirii. Nu poți avea milă dacă nu iubești. Și nu poți iubi fără să ai milă! Iubirea, așadar, va acoperi o mulțime de păcate. Milostivirea triumfă asupra judecății! Dar dacă nu există milă, atunci nici judecata nu va fi miloasă! Așa cum ne-a spus Domnul nostru încă o dată:

Matei 6:14–15
„ Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre. Dar dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre.”

Veți fi iertați dacă iertați. Dacă ați arătat îndurare, vi se va arăta îndurare. Toți vom muri, iar după aceea va veni judecata. Cu toții vom sta în fața lui Hristos pentru a ne primi răsplata după faptele noastre. Și chiar dacă am greșit — ceea ce este absolut sigur — dar am arătat milă față de semenii noștri, și chiar dacă am avut multe păcate, dar am avut iubire în noi, am arătat milă față de aproapele nostru, nu am trecut pe lângă cel rănit lăsându-l să moară, ci i-am bandajat rănile, l-am ridicat și l-am ajutat — atunci aceste fapte vor vorbi în favoarea noastră și ne vor acoperi greșelile. Ele vor șterge judecata; o vor face să nu mai existe. În acest sens înțeleg Ioan 5:24:

„ Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.”

Cine nu va fi supus judecății? Cel care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și „crede” în el doar intelectual, mental, fără a-l pune în practică? Nu! Nu la acesta se referă Domnul. El a clarificat acest lucru:

Matei 7:21–27
„ Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.” De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, și le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care și-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, și nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit care și-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au izbit în casa aceea; ea s-a prăbușit, și prăbușirea i-a fost mare.””

Nu o „credință” teoretică, intelectuală ne dă viața veșnică, ci o credință activă, vie, pusă în practică — o credință, așadar, care ÎMPLINEȘTE voia lui Dumnezeu. Așadar, cel care crede cu adevărat, împlinind voia lui Dumnezeu – iar iubirea și mila se află chiar în centrul voii Sale –, acela, da, nu va fi judecat. Pentru el, mila va fi mândria sa în acea zi, iar judecata nu va avea nicio putere asupra lui. Credința teoretică, care există doar în minte și nu este însoțită de iubire și milă, pur și simplu nu este credință. Iar pentru cei care nu au arătat milă, judecata va fi, de asemenea, fără milă! Să nu ne facem iluzii în privința aceasta.

Așadar, să umblăm, frații și surorile mele, cu milă și iubire față de semenii noștri și să privim fiecare zi ca pe o ocazie de a ne mări contul din ceruri cu depozite de milă și iubire. Căci, așa cum ne-a spus Domnul nostru:

Matei 5:7
„ Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!”